„Ziua de ieri a trecut deja. Ziua de mâine poate că nici nu există. Există doar miracolul clipei de față. Bucură-te de ea, este un dar.” Marie Stilkind

Citind acest citat, și urmărind cum au decurs lucrurile în ultimele luni, realizez cât de adevarate sunt aceste cuvinte. Ziua de ieri a trecut, nu mai avem nici o putere de decizie asupra ei; ziua de mâine, doar Dumnezeu o cunoaște, s-ar putea să nu mai fim, deși suntem pe picioarele noastre, cum s-ar zice. Am văzut acest lucru atât de des în ultimul timp în jurul nostru. Dar, în același timp, o parte din citat spune, „există doar miracolul clipei de față. Bucura-te de ea..” Adică, există doar prezentul – pe care putem alege cum să îl petrecem. V-ati gandit vreodată cum aleg ei, bunicii, să îl petreacă? Unii cu zâmbetul pe față, alții cu lacrimi în ochi, unii încă luptându-se cu neputințele, cu limitele medicale, iar alții zâmbesc doar cu inima – necazurile și suferințele vieții smulgându-le uneori și puterea de a mai realiza această mișcare de alungire a buzelor, pentru a-și manifesta bucuria sau mulțumirea pentru ceva anume. Dar cu toate acestea, bunicii noștri, cum ne place nouă să îi numim pe beneficiarii Căminului pentru persoane vârstnice „Doris”din Salonta, găsesc în fiecare zi acel miracol al clipei, acel dar al lui Dumnezeu de care să se bucure – prezentul.